Dragobetele reprezintă o sărbătoare românească, echivalent al sărbătorii americane Valentine’s Day. Dragobetele este sărbătorită de către români pe 24 februarie. Mulți îndrăgostiți ce serbează această sărbătoare a iubirii, a pasiunii și a împărtășirii sentimentelor de dragoste cu cei dragi, nu știu că aceasta datează încă din vremuri dacice.
Nenumărați etimologi au încercat să explice semnificația acestei sărbători din punctul lor de vedere, însă nu există documente care să ateste existența ei, decât din timpul secolului XIX. Acest fapt reprezintă, din punct de vedere etimologic, istoric și cronologic, o nulitate. Se presupune totuși faptul că ar avea semnificația cuvântului “drag/ dragă”, fiind în concordanță cu specificul sărbătorii.
Din punct de vedere al reprezentărilor populare, părerile sunt din nou împărțite în sute de direcții, cea mai generală și cea mai acceptată părând a fi accepțiunea conform căreia Dragobetele ar fi sărbătoarea lui Cupidon, zeul iubirii și bunei dispoziții prezent în mitologia romană. De asemenea, alte desemnări populare ale acestei sărbători consideră că ea este în strânsă legătură cu nașterea zeului iubirii din cultura greacă antică, Eros sau cu sărbătoarea creștină „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul”.
Tradițiile sunt și ele diferite în funcție de zona în care este serbat Dragobetele. Ca și element comun, cronologia sărbătorii se păstrează, aceasta fiind sărbătorită de către toți românii pe 24 februarie, în preajma zilelor Babei Dochia, personaj cu care este de asemenea pusă în balanță sărbătoarea, și în preajma zilelor echinocțiului de primăvară. Tradițiile presupun în general:
- întâlnirea fetelor și a băieților în fața bisericii și dansurile în jurul focurilor de tabără;
- un obicei foarte comun acestei sărbători este cel de “zburătorit”. Acesta presupune că fetele plecate cu băieții pe dealurie din jurul satelor unde se aprindeau focurile, la prânz trebuiau să se întoarcă acasă în fugă. Această fugă purta numele de zburătorit;
- un obicei haiducesc era întâlnit între băieți. Aceștia își crestau pe braț un semn în formă de cruce, cu un cuțit, apoi își strângeau mâna, lăsând rănile să se încrucișeze, însemnând că acei doi băieți erau frați de cruce;
- în această zi nimeni nu trebuie să sacrifice animale, deoarece acest obicei ar fi stricat farmecul perechilor proaspăt formate. Fetele strângeau seara urmele zăpezii ce mai rămânea și îi făceau bulgărelui descântece de iubire, care se presupune că purtau noroc în dragoste.
Multe dintre aceste tradiții se pierd, uitate fiind de timp și lăsate să moară într-un trecut împăienjenit de modernism și de curente culturale găsite într-o fugă cumplită spre modernizare. Timpul și tehnologia sunt inamicii de frunte ale acestor tradiții și sărbători, oamenii axându-se acum mai mult pe partea materială a vieții, pe posesiuni bănești și tehnologice, și nu pe adevărata dragoste și pace sufletească.
www.fabricatinro.ro susține Dragobetele și încurajează românii de pretutindeni să nu uite de această sărbătoare pasională și adânc înrădăcinată în cultura noastră populară. Noi nu dorim să lăsăm aceste tradiții să moară. Alăturați-vă și susțineți împreună cu noi tradițiile ce ne aduc zâmbetul pe buze și pacea în suflet, încă de la începuturile neamului românesc.
Dacă ești din Iași sau vei petrece aici de Dragobete îți recomandăm să citești și articolul despre cofetarii iasi . Dacă ești din alt oras poate cei de la Guban te pot ajuta cu un cadou pentru ea.
Sursa imagine: https://mirceahodarnau.ro
