Fabricat Separator

Gabriela Mateiuc, Cozonac Domnesc: cozonacul care stă două luni pe masă te-a păcălit. Ce înseamnă un cozonac adevărat

Gabriela Mateiuc a crescut la Tocileni, un sat de lângă Botoșani, într-o casă mică, cu două camere, o bucătărie și, în anexă, un cuptor de cozonaci. Nu toată lumea avea cuptor, așa că în săptămâna Paștelui și a Crăciunului în casa ei se cocea zile la rând, de miercuri: într-o zi pentru vecini, într-o zi pentru rudele care nu aveau cuptor. Din copilăria aceea a rămas gustul pe care îl caută astăzi clienții la standul Cozonac Domnesc. „Gustul copilăriei” nu e un slogan inventat de o agenție, spune ea: l-a cules de pe buzele clienților.

Episodul 28 din Podcastul Fabricat în RO, moderat de Adrian Ambrose, este povestea unei femei care a lucrat în bancă, a trecut printr-un faliment după criza din 2008 și a construit apoi o afacere de familie cu produse tradiționale atestate. Este și un ghid practic pentru oricine pune cozonac pe masă de sărbători: cum se face, ce ingrediente contează, cum recunoști un cozonac care te păcălește și ce mituri merită uitate.

Gabriela Mateiuc, fondatoarea Cozonac Domnesc, invitată în Podcastul Fabricat în RO
Gabriela Mateiuc, fondatoarea Cozonac Domnesc, în Podcastul Fabricat în RO.

Episodul video apare în curând pe canalul de YouTube Fabricat în RO. Interviul de mai jos urmărește discuția în ordinea în care s-a desfășurat. Răspunsurile sunt redate din episod, cu ajustări de limbaj vorbit.

Pe scurt: ce reiese din interviu

  • Un cozonac adevărat are mai multă umplutură decât aluat. La varianta mică de 1,6 kg a cozonacului lor, umplutura trece de aluat.
  • Numărul de ouă nu face singur calitatea. „Fiecare cu rețeta lui, al nostru are 10.” Mai multe ouă nu înseamnă automat un cozonac mai bun.
  • Ingredientele stau o zi la cald. Dacă făina și ouăle nu au aceeași temperatură, aluatul nu crește.
  • Testul feliei de pe masă. Dacă o felie stă două luni și nu se schimbă, „e clar că te-a păcălit”.
  • Mirosul de nucă nu înseamnă nucă. Pesmetul cu aromă de nucă miroase mai tare decât nuca adevărată.
  • Pufos ca un burete? Mit. Un cozonac plin de umplutură nu are cum să fie un burete.
  • Atestatul tradițional e o garanție, nu o etichetă. Rețeta are caiet de sarcini, control și certificat de la Ministerul Agriculturii.
  • Pentru un producător mic, cel mai greu nu e rețeta, ci drumul. Târgul nu începe vineri, ci luni, iar zilele libere lipsesc.

Fișa invitatei

  • Invitată: Gabriela Mateiuc, fondatoarea Cozonac Domnesc.
  • De unde: Tocileni, comuna Stăuceni, județul Botoșani, satul natal al Patriarhului Teoctist.
  • Ce face: cozonac, poale-n brâu, alivenci, pască și prăjituri tradiționale, cu produse atestate de Ministerul Agriculturii și marcă înregistrată.
  • Unde vinde: cofetărie, târguri din București și din țară, comenzi pe cozonacdomnesc.ro.
  • Primul târg la București: în 2007.
  • Familia: soțul și cele două fiice, Alexandra și Alexia, între care sunt 14 ani diferență.
  • Moderator: Adrian Ambrose, fondatorul Fabricat în RO, platformă activă din 2014.

Omul din spatele cozonacului

Din interviu: „Aluatul este un organism viu.”

Cine este Gabriela Mateiuc dincolo de cozonac?

„Un om absolut normal.” În primul rând soție și mamă a două fete, Alexandra și Alexia.

Cum arăta casa copilăriei tale, înainte de Paște și de Crăciun?

O casă mică și modestă din Tocileni, pe strada Bisericani, așa cum arătau casele în anii ’60–’70. Tatăl a murit când ea avea cinci ani, iar mama i-a fost „și mamă, și tată, o gospodină desăvârșită”. Pentru că în casă era cuptor de cozonaci, în săptămâna Paștelui și a Crăciunului se cocea de miercuri: o zi pentru vecini, o zi pentru rudele care nu aveau cuptor. „Toți veneau unde era cuptor, ca să aibă pe masă cozonac de Paște sau de Crăciun sau pască.”

Ce ai învățat de la bunica ta, în afară de rețetă?

Bunica era o femeie credincioasă, curată, gospodină, care nu lipsea niciodată de la slujba de duminică. De la ea a învățat ordinea, curățenia și credința în Dumnezeu.

Care este prima ta amintire cu mâinile în aluat?

Acasă, la turte. Pâinea nu se găsea ca azi la fiecare colț, așa că mama făcea turte aproape zilnic, prăjite sau coapte pe plită, iar copiii frământau cu mânuțele într-un lighean „până oboseam și noi, și aluatul”.

Cum ai făcut primii bani?

În clasele primare. Învăța foarte bine, era șefă de clasă și îi ajuta pe colegii care nu făceau față la matematică și la română. Părinții lor îi mai dădeau cadouri și, uneori, câțiva bănuți.

Ce ai învățat din anii în care ai lucrat cu făină?

„Aluatul este un organism viu care, din momentul în care intră în contact cu apa și celelalte ingrediente, lucrează, lucrează, lucrează până îl scoți din cuptor, și chiar și după aceea.”

Când ai decis să faci produsul tău, nu să vinzi produsele altora?

După criza din 2008. Firma făcea și comerț en-gros, magazinele cu care lucra s-au închis, au rămas datoare, „ne-au târât așa după ei” și a urmat un faliment. „A fost dureros.” De atunci a ales vânzarea directă a produsului propriu, nu „las că-ți dau produs și ai să-mi dai tu banii”.

Care sunt cele trei momente fără de care Cozonac Domnesc n-ar fi existat?

Primul: decizia de a pleca de la bancă, unde lucra, în domeniul privat. „Dacă rămâneam acolo, probabil că nu exista.” Al doilea: criza din 2008. Al treilea: plecarea spre târgurile din București, pentru că piața de acasă era limitată.

Ce ai sacrificat ca să ajungi aici?

„Multe am sacrificat.” Cel mai important: timpul pe care nu l-a putut petrece cu familia și cu fetele așa cum și-ar fi dorit.

Rețetele care dispar odată cu bătrânii

Din interviu: „O rețetă dintr-un sat dispare odată cu bătrânii care pleacă dintre noi.”

Cum dispare o rețetă dintr-un sat și ce se pierde odată cu ea?

Rețeta dispare odată cu bătrânii care pleacă și nu reușesc să o lase mai departe. Și odată cu ei dispare și o parte din tradițiile românești.

Cum ai convins oamenii bătrâni să-ți spună rețetele lor?

Nu a fost greu: cei mai mulți sunt încântați să le împărtășească. Mai târziu în episod, a adăugat partea tristă: uneori le pare rău că nu mai au cui să le lase, pentru că tinerii au alte preocupări.

Care e cea mai neobișnuită rețetă pe care ai găsit-o?

Una care se numește „Trei pahare”: se poate face cu umplutură de mere, de dovleac sau de brânză. „Foarte simplă, foarte ușor de realizat și este o minunăție.”

De ce „domnesc”?

Pentru atestarea unui produs tradițional, caietul de sarcini trebuie să arate că produsul este menționat cu sute de ani în urmă. Pe vremea aceea nu căutai pe Google, așa că a studiat la bibliotecă. Într-o carte despre bucătăria românilor a găsit menționate poalele-n brâu și cozonacul ca preparate făcute la curtea lui Ștefan cel Mare. Și cum cozonacul ei este „doldora așa de umplutură”, i-a spus „domnesc”. Părinții ei spuneau același lucru: diferența dintre cozonacul de casă și cel din comerț este umplutura, pentru că umplutura e scumpă.

Câte ouă are un cozonac adevărat?

„Fiecare cu rețeta lui. Al nostru are 10.”

Ce înseamnă pentru oamenii din Tocileni tradiția și sărbătoarea?

Tocileniul este, pentru ea, „un loc binecuvântat de Dumnezeu”: de acolo a plecat Patriarhul Teoctist, iar în sat se află casa lui memorială. Tradiția merge mai departe cu ajutorul oamenilor mai în vârstă, iar „sărbătoarea în sat, de obicei, se simte de la intrarea în sat”.

Unde e linia dintre a îmbunătăți o rețetă și a o trăda?

În tentația de a folosi materii prime surogat care prelungesc termenul de valabilitate. Exemplul ei: în loc de nucă, pesmet cu aromă de nucă.

Cum îi înveți rețeta pe oamenii care lucrează cu tine și cum o protejezi?

Două doamne sunt alături de ea de la început, iar Gabriela le-a mulțumit public în episod. Rețeta nu e scrisă pe hârtie la îndemâna oricui: așa o protejează.

Cozonacul, pas cu pas

Din interviu: „Deci mai multă umplutură decât făină.”

Hai să facem un cozonac împreună. Cum se face?

  1. Cu o zi înainte: ingredientele intră în laborator, în camera caldă, ca făina și ouăle să ajungă la temperatura camerei. Excepție: drojdia.
  2. A doua zi, maiaua: cu puțin lapte și o parte din făină opărită. „Sunt mulți pași premergători frământării.”
  3. Frământatul: se pun toate ingredientele și se frământă mult, aproape o oră, „până face aluatul bășici”.
  4. Odihna și porționarea: aluatul se lasă puțin să se odihnească, apoi se porționează și se întinde.
  5. Împletirea și umplutura: se fac două fitile, pentru că ei fac cozonacul împletit, și se pune umplutura. Varianta mică a cozonacului lor, de 1,6 kg produs finit, are mai multă umplutură decât aluat.
  6. A doua creștere: în tăvi, la cald, „liniștit”.
  7. Coacerea: la foc mediu, în jur de 180 de grade, ca să nu se rumenească prea tare și să nu rămână crud la mijloc.

De ce stau ouăle și făina la cald ore întregi?

Ca să ajungă la temperatura camerei. Dacă sunt reci și nu au aproximativ aceeași temperatură, aluatul se încleiește și nu mai crește.

Ce face cuptorul cu lemne și nu face un cuptor electric?

„Dă o savoare specială produsului.”

Ce înseamnă nucă adevărată?

Nucă cumpărată de la oamenii din jurul localității, culeasă din copacii lor, aleasă de cel puțin două ori și măcinată de ei. Spre deosebire de pesmetul cu un procent de nucă, folosit ca înlocuitor: acela miroase chiar mai tare a nucă decât nuca adevărată. „Fiecare alege ce mănâncă.”

De unde vin ouăle, laptele și untul?

Materiile prime sunt alese cu mare atenție, pentru cozonac, poale-n brâu, alivenci și orice alt produs. Pentru că au nevoie și de certificare sanitar-veterinară, preferă fermierii și procesatorii din zona Botoșaniului: lactate de la o fabrică din județ, ouă de la o fermă de lângă Botoșani, făină de la o moară din Dumbrăveni, combinată cu făină românească din comerț. „Toate ingredientele sunt românești, sunt fabricate în România. Ținem la producătorii locali.”

Cum ai ajuns la cozonacul de post?

La cererea clienților: cei care sunt vegani și cei care postesc vor și ei ceva dulce. Îl fac și pentru o mănăstire din județul Botoșani cu care colaborează, de unde iau și brânză și ouă.

Nucă, cacao sau mac? Ce aleg bucureștenii și ce aleg moldovenii?

La ei, majoritatea e nucă. Macul îl cer mai degrabă ardelenii stabiliți în București. Moldovenii vor „cu de toate”: nucă, rahat, stafide. Adrian a recunoscut că, fiind moldovean din Iași, preferă cozonacul cu nucă și rahat și și-a amintit cum mama lui ascundea rahatul cu o lună înainte de sărbători, iar copiii îl căutau până îl găseau.

Care e produsul tău preferat și care se vinde cel mai bine?

Același: cozonacul „cu de toate”. „Și preferat, și se vinde cel mai bine.”

Care este cea mai mare greșeală când faci cozonac acasă?

„Să nu fii cu sufletul și cu gândul acolo la el. Să te gândești în alte părți și garantat nu-ți iese.” Se simte? „Eu zic că se simte.”

Drumul spre București

Din interviu: „Pentru noi, târgul nu începe de vineri. Începe de luni.”

Care a fost primul târg la București?

În 2007. Totul a pornit de la Festivalul Plăcintelor organizat de Primăria Stăuceni la Moșii de iarnă, o șezătoare în care gospodinele din comună pun pe masă tot ce au mai bun. Fiind invitați ca agenți economici din comună, au venit cu plăcinte și poale-n brâu. A urmat un interviu la Radio România Actualități, auzit de o directoare de la Centrul Cultural Mihai Eminescu din București, care organiza Târgul Național al Pâinii și a insistat să vină, plătindu-le transportul.

„Am fost total depășiți și nepregătiți.” Oamenii stăteau la rând ore întregi pentru o plăcintă, o poală-n brâu sau o felie de cozonac. Fiica ei cea mare, care avea atunci 10 ani, muncise toată ziua alături de ei și își oprise seara două plăcinte. Au venit doi bătrâni și „nu s-a îndurat să nu le dea acele două plăcinte și să rămână ea fără”. Au plecat cu zâmbetul pe buze, dar triști că n-au putut servi pe toată lumea, și și-au promis că se vor întoarce mai pregătiți.

Omul de la oraș caută gustul tradițional mai mult decât cel de la sat?

Nu neapărat mai mult, dar cei de la oraș sunt mai ocupați, cu munca și drumul până la serviciu, și nu au timp să gătească așa cum fac cei de la țară. Spre final, a completat: cei de la oraș caută produsul tradițional pentru că le lipsește, iar pentru cei de la sat e ceva obișnuit, la îndemână.

Cum arată un weekend de târg?

Pentru ei, târgul începe luni: descarcă mașinile, utilajele și marfa rămasă și încep pregătirile pentru târgul următor. Pleacă joi, ca să fie acolo vineri, zi în care se vinde puțin, dar se face mediatizare. Sâmbăta și duminica sunt zilele de vânzare.

Și când vă odihniți?

„Eu personal nu am nicio zi de repaus. Dacă mai am așa două, trei ore, dar o zi nu există.” Anul acesta nu a fost în concediu. Programul începe la șapte dimineața și trece de ora 17. Crede că un antreprenor are nevoie de o asemenea implicare? „Poate că sunt alții care au capacitatea să se desprindă (…), dar eu așa simt. Dacă nu sunt acolo, lucrurile nu merg așa cum vreau eu.”

Ce s-a întâmplat pe drumurile dintre Botoșani și București?

De la accidente minore până la unele mai grave. Cea mai mare poveste: de Sfântul Dumitru, urmau să facă la un târg din Parcul Național o plăcintă cu dovleac de 25 de metri. Au ajuns la două noaptea, cu tot ce le trebuia în mașină, inclusiv dovleacul. Dimineața, mașina dispăruse. O zi la poliție, declarații, iar mașina a fost găsită după trei zile, abandonată și goală. Au venit cu altă mașină și au dus proiectul la capăt, pentru că se angajaseră față de organizatori.

Cum diferă clienții din București, Cluj și Iași?

Bucureștenii sunt mai stresați și mai grăbiți, iar Bucureștiul are „o coloratură”, cu mulți moldoveni și ardeleni. Clujenii sunt calmi și „vorbesc toți foarte frumos”, iar moldovenii din Iași, unde a fost des vara aceasta, sunt și ei mai calmi. „Ne înțelegem cu toți.”

Cum recunoaște un om un târg cu adevărat tradițional?

Greu. Singurul târg doar cu producători atestați la care a fost este cel din curtea Ministerului Agriculturii, organizat rar. Restul sunt târguri comerciale, de Crăciun sau de Paște, unde producătorii atestați sunt mai puțini decât cei care fac doar comerț. Soluția ei: educarea clienților și sigla de produs tradițional românesc de pe etichetă, care garantează o rețetă atestată, cu ingrediente și proces tehnologic respectate pas cu pas.

Ce ai învățat la tarabă, față în față cu clientul?

Că trebuie să fii dispus să vorbești cu el, chiar dacă e nervos sau îngândurat, să-ți prezinți produsul cu încredere și să-i dai să guste. Iar cel mai important: sloganul care îi definește l-au spus clienții, care au zis că la ei regăsesc gustul copilăriei.

O afacere care trăiește din sărbători

Din interviu: „Căutați evenimente, căutați târguri, tot timpul, în toate perioadele.”

Cum e să-ți joci anul în câteva zile înainte de Crăciun?

Tocmai ca să nu-și joace anul în câteva zile, merge la târguri tot anul și produce cozonac tot anul, chiar dacă nu se vinde ca la Crăciun, „ca să facem piață pentru acea perioadă”. Înainte de sărbători lucrează în două schimburi, zi și noapte.

Cum arată o noapte înainte de Paște sau de Crăciun în laborator?

„Zarvă mare.” Unii fac cozonaci, alții pască, alții ambalează și trimit pachete în țară. Crăciunul e mai liniar, pentru că se face doar cozonac. Fiecare client este sunat și stabilește exact data la care vrea să primească pachetul, iar expedierea se calculează după ea.

Adrian a subliniat aici unul dintre cele mai mari avantaje ale cumpărării de la un producător local: comanda e personalizată, iar produsul pleacă din ultimul lot, proaspăt, lucru pe care marile platforme și magazine nu îl pot oferi.

Din ce trăiește o afacere cu cozonac vara?

Vara e greu: lumea caută înghețată, nu produse calde. Dar au găsit oportunități. Vara aceasta au fost surprinși de Parcul Copou din Iași, unde oamenii au cumpărat cozonac, plăcinte și alivenci chiar pe căldură, și de Techirghiol, unde vin mulți oameni de 50–70 de ani, un public care, spune ea, crede foarte tare în cozonac și în produsele tradiționale. Contrastul: la un târg la Neptun, cu oamenii la plajă, n-au vândut aproape nimic, iar la Techirghiol, la 10 km distanță, n-au făcut față la Festivalul Plăcintelor.

Cum îți ții echipa peste an?

Este aceeași echipă tot anul. Nu poți să le spui oamenilor să nu mai vină la serviciu pentru că nu ai de lucru: „Aia este pâinea lor.” Ianuarie și februarie sunt luni grele, așa că suplinesc cu alte activități locale, inclusiv un punct de lucru la un spațiu de joacă pentru copii cu piscină, deschis vara.

Unde găsești oameni buni pentru producția de sărbători?

Nu prea aduc oameni noi: e greu ca cineva să se integreze într-o săptămână, să știe de unde să ia nuca și făina și să evite greșelile. Pe perioade scurte apelează la pensionari care vor să mai muncească și vin cu drag.

Ce înseamnă un om de încredere într-o afacere în care rețeta e totul?

Un om care respectă ce stabilești cu el, care intră în profunzimea lucrurilor, nu e superficial, „un om devotat, un om care muncește pentru firma noastră ca și cum ar munci pentru el”.

De ce n-ai crescut mai repede?

„Și una, și alta”: și alegere, și limită. Simte nevoia să dețină controlul, iar restul a ținut de conjunctură.

Ești mulțumită de ce ai construit?

„Sunt mulțumită. Îmi place foarte mult ce fac.” Unii ar zice că se putea mai mult, dar pentru ea cifrele „sunt undeva în spate și sunt rezultatul muncii”. Iar despre drumul săptămânal: „Bucureștiul este ca un copil pentru mine. Nu știu cum va fi când ar trebui să renunț. Nu vreau să mă gândesc la asta.”

Care canal aduce cei mai mulți bani și care aduce cei mai fideli clienți?

Târgurile aduc cei mai mulți bani, iar vânzarea online, cei mai fideli clienți.

Unde vă găsesc românii de Crăciun?

În București, în Piața Constituției, unde sunt în fiecare an din 2014, la West Side Christmas Market din Sectorul 6 și la căsuța permanentă de la un târg de weekend ținut la Facultatea de Științe Agricole. Din 3 decembrie, și la Târgul de Crăciun din Craiova, iar anul acesta și acasă, la târgul de Crăciun din Botoșani.

Ce ai face altfel dacă ai porni de la zero?

Ar încerca să evite greșelile pe care le-a făcut. În rest, ar merge pe aceeași linie.

Clientul, obiecțiile și dovada

Din interviu: „Cel mai bine e să-i dai să guste unui om.”

Cine este clientul tău astăzi?

Oameni cu familie, de la aproximativ 35 de ani în sus. Tinerii nu dau încă importanță poalelor-n brâu, alivencilor sau cozonacului, și asta o îngrijorează: „dacă nu ar fi așa”, adică dacă nu și-ar schimba gustul când își fac familii, afacerea s-ar baza doar pe cei mai în vârstă. Adrian a povestit cum, prin partea de ONG a Fabricat în RO, oferă produse de la producători locali studenților de la AIESEC și copiilor din campanii sociale, ca să „plantăm niște semințe” de gust românesc.

Întrebarea clientului: „De ce e cozonacul tău mai scump decât cel din supermarket?”

Pentru că nu e un produs de serie, ci unul artizanal, la care muncesc mulți oameni, cu ingrediente scumpe și naturale. „Cel mai bine e să-i dai să guste.”

Întrebarea clientului: „Cum știu că e făcut cu ouă de țară și unt adevărat?”

„La unt se simte gustul, la ouă se vede culoarea.” Ouăle de țară au gălbenușul mai galben. Și un mic secret de laborator: gălbenușurile frecate cu un pic de sare își păstrează culoarea mai pronunțată.

Care este cea mai incomodă întrebare de la un client?

„De ce este așa scump produsul?”

Cu ce ești diferită față de ceilalți din piață?

„Face toată lumea poale-n brâu, dar clienții noștri spun că ale noastre sunt cele mai bune”, prin respectarea rețetelor și folosirea materiilor prime cu gust adevărat.

Cum îți dai seama că un cozonac te păcălește?

„Dacă îi lași o felie pe masă și stă acolo vreo două luni și nu se schimbă, o poți mânca și la două luni la fel, e clar că te-a păcălit.” Iar un cozonac bun se testează simplu: gustându-l.

Care e povestea de client care te-a emoționat cel mai tare?

În pandemie, la un târg la Sibiu, într-o perioadă cu foarte puține evenimente, s-au trezit cu sute de oameni la rând. Acasă, un client le-a scris pe Facebook că a stat trei ore la coadă pentru alivenci și poale-n brâu și nu a regretat, pentru că a regăsit gustul copilăriei. Ar fi stat și a doua zi încă trei ore, dar nu i-a mai găsit.

Mit sau realitate?

Din interviu: „Cozonacul nu se face când ești supărat, că nu crește.” Adevărat.

  • „Un cozonac bun trebuie să fie pufos ca un burete.” Mit. Un cozonac cu atâta umplutură nu are cum să fie un burete; felia e consistentă și nu o poți strânge.
  • „Cu cât are mai multe ouă, cu atât e mai bun.” Nu neapărat. Fiecare rețetă are specificul ei.
  • „Cozonacul de casă nu ține mai mult de câteva zile.” Al lor rezistă, în general, o săptămână.
  • „Cozonacul se poate congela fără să-și piardă gustul.” Adevărat. L-a congelat, decongelat și feliat: „Este perfect.” Important e să fie bine împachetat, în folie, ca să nu ia mirosuri din congelator.
  • „Un cozonac adevărat nu crapă niciodată în cuptor.” Mit. Poate să crape și să fie foarte bun. Crapă când crește prea repede în cuptor, când făina are ceva în neregulă sau când are prea multă umplutură. „Nu e niciodată la fel cozonacul.”
  • „Cozonacul nu se face când ești supărat, că nu crește.” Adevărat, și se leagă de cea mai mare greșeală: să nu fii cu sufletul acolo.
  • „Dacă e scump, sigur e de casă.” Termenul „de casă” e înșelător: cozonacul de casă e cel pe care ți-l faci acasă, pentru tine și musafiri. Un produs tradițional atestat, făcut pentru vânzare, trebuie făcut într-un laborator certificat, autorizat sanitar-veterinar.
  • „Panettone și cozonacul sunt cam același lucru.” Nu. Panettone rezistă trei luni. De aceea ajunge în pachetele de cadou ale multinaționalelor, iar cozonacul ei nu: dacă pachetul se împarte pe 5 decembrie, până la Crăciun nu mai e bun de mâncat. Când le-a spus unor firme despre termen, au renunțat din start.
  • „Tinerii nu mai mănâncă cozonac.” Realitate: „Nu prea mănâncă.”

Un apel către companiile din România

Pornind de aici, Adrian a făcut un apel către toți cei care decid cadourile de Crăciun în companiile din România: după un an greu, cu un consum în scădere de 15 luni și producători care spun că au coborât marja de profit aproape de zero, să cumpere de la producătorii locali, fie cozonac, fie sucuri sau alte produse, ca să aibă și ei sărbători mai liniștite. Cadourile se pot împărți și până pe 15 decembrie, a sugerat el, iar flexibilitatea trebuie să vină din ambele părți.

Gabriela a povestit cum, la un târg organizat vara aceasta de ANSVSA în București, conducerea unui mare lanț de magazine i-a gustat cozonacul și a vrut să-l aducă la raft. Directorul local a sunat-o îngrijorat de termenul de valabilitate și avea dreptate: până ajunge cozonacul în depozit, apoi în rețea, apoi încă trei-patru zile pe raft, ar trebui deja retras. Cu băcăniile, în schimb, lucrează: cozonacul copt dimineața ajunge în magazin în aceeași zi.

Cozonacul în 2026

Din interviu: „Sunt niște trenduri (…) care apar și dispar peste noapte.”

Cozonac cu foiță de aur, cozonac Dubai cu fistic: evoluție sau altceva?

Trenduri luate din alte țări, de pe TikTok, „care apar și dispar peste noapte”.

Ce s-a scumpit cel mai mult în ultimii doi ani?

Toate, dar cea mai dureroasă a fost majorarea TVA-ului. Produsele tradiționale atestate aveau 5%, iar cota nu a urcat treptat, „nu s-a făcut 9, nu s-a făcut 11, s-a făcut 21%”. „La 100 de lei, 16 lei în plus.” Iar clientului trebuie să-i explici.

Cozonacul industrial e o amenințare?

Nu. „Cred că e motivul pentru care am clienți.”

Cât s-a mutat afacerea de la tarabă pe internet?

Site-ul exista, dar online-ul a explodat în pandemie, când au trecut un Paște și un Crăciun fără târguri. Mulți au rămas fideli comenzilor online: e mai comod să primești pachetul acasă decât să iei metroul, troleul și autobuzul până în Piața Constituției.

Ce s-a schimbat la clientul de azi față de cel de acum 20 de ani?

Cumpără cantități mult mai mici. Vând cozonac și la felie, iar clienții care luau odinioară 20 de plăcinte deodată iau acum una, două, cel mult cinci.

Tehnologia și inteligența artificială

Ai căutat vreodată pe ChatGPT despre cozonac?

„Deocamdată nu.”

Cum arăți că produsul tău e real, când pe internet apar poze făcute cu AI?

Pozele generate arată „exemplar”, dar crede că și cel mai nepriceput om își dă seama, iar oamenii ar trebui să le prefere pe cele naturale.

Ce poate face tehnologia pentru o afacere ca a ta?

Promovare. „Dar să facă produsul meu mai bun, nu prea poate tehnologia.”

Poate o mașină să frământe ca o mână de om?

Folosesc malaxoare, pentru că mâna omului are o putere limitată: „Nu ai cum să frămânți 50 de kg odată cu mâna.”

Atestatul, marca și recordurile: lecții pentru producători

Din interviu: „Nu aș vrea ca cineva, la un moment dat, să producă un cozonac domnesc care să facă de râs produsul.”

Cum se atestă un produs tradițional?

Se face un caiet de sarcini după reguli stabilite la nivel european și se depune la Direcția Agricolă. Inspectorii vin în control, verifică dacă sunt respectați pașii și cer corecturi, apoi dosarul merge la Ministerul Agriculturii, de unde vine certificatul de produs tradițional. Cu el ai dreptul să folosești sigla pe etichetă, „care dă încredere clienților”.

De ce ai înregistrat marca?

„Am muncit mult ca acest cozonac domnesc să fie cunoscut și recunoscut și nu aș vrea ca cineva, la un moment dat, să producă un cozonac domnesc care să facă de râs produsul și numele lui.”

De ce recorduri?

Au devenit „și o pasiune”. Lumea iubește senzaționalul, recordurile aduc mediatizare și atrag public. Au făcut cea mai mare plăcintă cu brânză, cea mai mare plăcintă cu dovleac, un mucenic uriaș și un cozonac de 25 de metri. Secretul acestuia: plăcintele uriașe se coc într-un cuptor-tunel, intră la un capăt și ies coapte la celălalt, dar un cozonac atât de lung ar rămâne crud. Așa că au copt 25 de cozonaci de câte un metru și i-au unit.

Dacă ai fi ministrul agriculturii pentru o zi?

Ar da dispoziție să se organizeze mai multe târguri cu produse tradiționale atestate, în diferite zone, pentru că acolo vin cumpărători care au încredere.

Ce se pierde dacă dispar micii producători tradiționali?

Tradițiile păstrate din generație în generație „și neamul nostru românesc”.

Ce înseamnă pentru tine Fabricat în RO?

„Mi se pare că faceți un lucru extraordinar și că ar trebui să fie mai mulți oameni care să promoveze produsele tradiționale românești și tradițiile românești, pentru că suntem români.” Producătorii care vor mai multă vizibilitate își pot înscrie afacerea pe Fabricat în RO.

Ce antreprenori români admiri?

Pe cei care au reușit să facă mai mult decât ea. Din comunitatea de acasă, din Botoșani, l-a numit pe Gheorghe Ciubotaru, fondatorul Electroalfa, care a pornit foarte mic, în anii ’90, și a ajuns printre cei mai bogați oameni din România, și pe Valeriu Iftime. „Cei care ajung acolo sus sunt de admirat și de apreciat.”

Familia, momentele grele și compromisul refuzat

Din interviu: „Îi țin alături de mine, cât de greu mi-ar fi.”

Cine e alături de tine în afacere?

Toată familia: soțul și cele două fiice. Cea mare, stabilită în București, o ajută când are nevoie. Rolurile sunt „un mix”, pentru că activitatea e complexă și se schimbă de la o zi la alta.

Cine va duce rețeta mai departe?

„Eu sper că una dintre fetele mele, sau amândouă.”

Care a fost cel mai greu moment?

Pandemia. Primul an a fost „pierdere totală”: au trăit din rezerve „și din viitor, ca să zic așa” și s-au împrumutat ca să plătească salariile. „Nici nu știam când se va termina (…), nu puteam să trimit oamenii acasă. Ca să trăiască din ce? Și m-am gândit așa: îi țin alături de mine, cât de greu mi-ar fi.” Se pare că a reușit.

Ai fost tentată vreodată să faci un compromis la ingrediente?

Nu, deși mulți agenți comerciali insistă cu produse care „ușurează munca”, ca să nu mai alegi nuca. Le-a testat de nenumărate ori: a făcut un cozonac clasic și unul cu ingrediente compromise și le-a dat la 10 oameni să guste. Unora le-a plăcut varianta cu surogate, pentru că „e mai pufos, că e mai alunecos, că miroase mai tare a nucă”. Din 10, cam 6 l-au preferat pe cel autentic. Chiar și când rezultatele i-ar da dreptate surogatului, nu a schimbat niciodată rețeta: „Nu pot să dau unui copil să mănânce un cozonac cu urme de nucă.”

Ce nu ai spune într-o reclamă, dar ai vrea să știe oamenii despre afacerea ta?

„Nu pot să spun câtă muncă este în spatele acestor produse. Nu ai cum să definești (…) exact câtă muncă este. Dar dacă toți clienții ar ști câtă muncă este și câtă pasiune, ar cumpăra mai mult.”

Rapid fire și viitorul

Ce ai face dacă un lanț mare ți-ar cere să schimbi rețeta ca să țină mai mult?

„Simplu: nu.”

Nucă sau mac, stafide sau rahat, cald sau rece, Crăciun sau Paște, Botoșani sau București?

Nucă. Rahat. Rece. Amândouă. București, chiar dacă soțul ar alege Botoșani. Cu toți cei 500 de kilometri dus și 500 întors în fiecare weekend, nu se gândește să se mute: „Parcă s-ar pierde și autenticitatea, deși eu aș păstra aceleași lucruri. Ceva s-ar rupe.”

Unde vezi cozonacul românesc peste 10 ani?

Peste 10 ani va fi bine, pentru că încă vor cumpăra generația ei și cei care au azi 35 de ani. Peste 20–30 de ani nu știe, pentru că tinerii caută brandurile internaționale. Soluția? „Să nu renunțăm la luptă. Să nu renunțăm la educație.” Să le dăm copiilor să guste, iar dacă acasă nu primesc, să le dăm noi.

Finalul: ce rămâne după Gabriela Mateiuc

Din interviu: „Gustul românesc, să dăinuie.”

Ce vrei să lași în urma ta prin ceea ce construiești?

„Gustul românesc, să dăinuie.”

Ce înseamnă pentru tine „a crea România”?

„Un subiect vast.” Se declară patrioată și a povestit un moment care a cutremurat-o: într-o țară vecină, la un spectacol în care fiica ei, Alexandra, avea vreo 12 ani și cânta cântece pentru copii, la final toată sala s-a ridicat în picioare și a cântat imnul. „În România eu nu am văzut așa ceva.” Poate, a recunoscut, nu a fost ea în locul potrivit. Și poate cei plecați simt mai tare legătura cu țara, pentru că „prețuiești mai mult ce nu ai”.

Dacă ai lăsa o singură rețetă scrisă de mână pentru nepoți?

Ar lăsa-o fetelor și nepoților, „dacă doresc să o ducă mai departe, cu drag”. „Nu moștenim pământul și trebuie să lăsăm lucrurile de valoare.” Pe lângă cozonac, fac și prăjiturile copilăriei, adunate într-o cutie pe care o numesc „Cutia cu amintiri”: caise, nuci, cornulețe.

Ce se întâmplă cu cozonacii nevânduți?

Încearcă să dimensioneze producția pe măsura vânzărilor, iar ce nu se vinde se retrage și devine pesmet pentru animale.

Cum transporți mii de cozonaci fără să se strice?

Așezați bine, lipiți unul de altul, fără spații goale. Pentru comenzile de pe site au cutii speciale din carton gros și folie cu bule între produse. Adrian i-a transmis și sfaturile primite de la Didi Ioniță, de la foliecubule.ro, despre ambalarea în straturi.

Ce ai luat de la Creangă?

În „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă vorbește despre alivencii moldovenești, care îi plăceau atât de mult încât îi învelea în ziar, să-i aibă și a doua zi. Alivencii sunt și dulci, și sărați: cei sărați sunt aperitiv, cei dulci, desert. Rețeta e simplă, la îndemâna oricărei gospodine, dar contează ingredientele: unt adevărat și brânză cu gust de lapte.

Cozonac și vin?

Au fost la Târgul Vinului Moldovenesc din București, unde organizatorii au observat că produsele lor se potrivesc cu vinul, și sunt parteneri cu Ivona Mardare, care organizează „Hai cu Pluta” la Iași în fiecare octombrie. Concluzia lor comună: „Noi trebuie să ne unim, să ne dăm mână cu mână, să vină fiecare cu produsul lui și apoi să încercăm împreună să oferim o experiență oamenilor. Împreună suntem mai puternici.”

Care e prețul corect al unui cozonac adevărat?

Gabriela consideră corect prețul la care îl vând acum și explică diferența prin muncă și ingrediente. Prețurile actuale sunt pe cozonacdomnesc.ro.

Cum recunoști un cozonac făcut în grabă?

„Se vede că nu arată cum trebuie.” Și recunoaște că li se întâmplă și lor: uneori un cuptor întreg de cozonaci nu crește, orice ai face, și nu găsești explicația.

Ce sfat ai pentru un producător care vrea să înceapă la târguri?

„Să se înarmeze cu multă răbdare, cu putere de muncă, cu dorință de muncă, cu nopți pierdute, cu împliniri, cu dezamăgiri.” Sunt târguri la care plouă trei zile și pleci acasă „doar cu cheltuielile în bagaj”, sau la care vântul îți ia cortul. Ce a învățat de la ceilalți producători: perseverența și insistența.

Ce mănânci în dimineața de Crăciun și cum te odihnești după un decembrie?

O felie de cozonac cu lapte. Iar după decembrie stă acasă câteva zile la rând: „Nu-mi vine să ies nicăieri.”

La final, Adrian Ambrose i-a urat succes la târgurile de Crăciun și i-a propus să revină în podcast în 2027, pentru ca povestea Cozonac Domnesc să rămână înregistrată an de an, pentru ea, pentru fete și pentru nepoți.

Ce rămâne după interviu: 8 lecții de la un producător tradițional

  1. Umplutura face diferența. Cozonacul adevărat are mai multă umplutură decât aluat, iar asta îl face consistent, nu pufos ca un burete.
  2. Ingredientele la aceeași temperatură. Făina și ouăle stau o zi la cald; altfel aluatul se încleiește și nu crește.
  3. Nu te lăsa păcălit de miros. Aroma de nucă poate veni din pesmet; gustul și umplutura îți spun adevărul.
  4. Testul timpului. Un cozonac natural ține în jur de o săptămână. Dacă stă două luni neschimbat pe masă, nu e natural.
  5. Congelarea e o soluție. Bine împachetat în folie, cozonacul se congelează fără să-și piardă gustul.
  6. Protejează-ți numele. Atestatul tradițional dă încredere, iar marca înregistrată te apără de cei care ți-ar putea face de râs produsul.
  7. Nu aștepta sezonul, construiește-l. Târguri tot anul, publicul potrivit, comenzi personalizate și clienți fideli online.
  8. Oamenii înaintea cifrelor. În pandemie, Gabriela s-a împrumutat ca să-și păstreze echipa.

Întrebări frecvente despre cozonacul adevărat

Cine este Gabriela Mateiuc?

Gabriela Mateiuc este fondatoarea Cozonac Domnesc, o afacere de familie din județul Botoșani care face cozonac, poale-n brâu, alivenci și prăjituri tradiționale, cu produse atestate de Ministerul Agriculturii. A fost invitata episodului 28 din Podcastul Fabricat în RO.

Câte ouă are un cozonac adevărat?

Depinde de rețetă. „Fiecare cu rețeta lui. Al nostru are 10”, spune Gabriela Mateiuc. Mai multe ouă nu înseamnă automat un cozonac mai bun.

Cum recunoști un cozonac care te păcălește?

Dacă o felie lăsată pe masă stă două luni și nu se schimbă, nu este un cozonac natural. Un cozonac cu ingrediente naturale ține, în general, în jur de o săptămână.

De ce un cozonac bun nu este pufos ca un burete?

Pentru că un cozonac adevărat are multă umplutură, uneori mai multă decât aluat. Felia este consistentă și nu se strânge ca un burete.

Se poate congela cozonacul?

Da. Gabriela Mateiuc l-a congelat, decongelat și feliat fără să-și piardă gustul. Important este să fie bine împachetat în folie, ca să nu preia mirosuri din congelator.

De ce crapă cozonacul în cuptor?

Crapă când crește prea repede în cuptor, când făina are ceva în neregulă sau când are prea multă umplutură. Un cozonac crăpat poate fi foarte bun.

Ce înseamnă un produs tradițional atestat?

Un produs făcut după o rețetă cu caiet de sarcini, depus la Direcția Agricolă, verificat în control și certificat de Ministerul Agriculturii. Produsul poartă pe etichetă sigla de produs tradițional și trebuie făcut într-un laborator autorizat sanitar-veterinar.

Unde găsești Cozonac Domnesc de Crăciun?

Potrivit Gabrielei Mateiuc, în București, în Piața Constituției, la West Side Christmas Market din Sectorul 6 și la un târg de weekend de la Facultatea de Științe Agricole, la Târgul de Crăciun din Craiova din 3 decembrie, la târgul de Crăciun din Botoșani și online, pe cozonacdomnesc.ro.

Citește și

Găsești toate episoadele în pagina Podcasturi cu antreprenori și producători români. Ai o poveste antreprenorială? Înscrie-te în Podcastul Fabricat în RO.

Poveștile antreprenorilor care creează România. Hai să le ascultăm.