De la Marta cea bătrână, pân la mândrul IMS, de la Dacia străbună pân la ARO-ul cel vechi, piese din rupturi de suflet, bucăți de inimă unite, mașini de epocă, toate pentru România fost-au de artiști meșteșugite. Că duceau mărfuri la târguri, doamnele la teatru, domnii la vreun han, toate vin de pe meleagurile lui Decebal și Traian.
Fabricate în România, cu mult har și multă muncă, toate-au stat mândre, semețe și-au fost tot mereu pe ducă. Au rulat a lor motoare zeci și mii de kilometri. Au fost încadrate toate-n orice fel de paramatri. Și pe soare și pe ploaie au dus oamenii de-acasă. Și-au făcut treaba mereu, făcute să reușească.
Mașini de epocă românești
Ce ne trebuie acuma BMW, Porche sau Jeep? Când aveam în țară Aro, nu ne stătea-n față nimic. Luam de ziua până seara drumurile la umblat. De era vară sau iarnă în pană tot n-am intrat. Că erau mașini cu suflet, dar aveau și bărbăție. Făcute din fierul țării, luptătoare pe vecie. Oameni pricepuți bătut-au zi și noapte din ciocan. Să ne scoată la plimbare cu mașina an de an.
Acum toate dispărut-au. Ce mai vezi pe câte-o stradă… câte-o Dacie uzată de a timpului corvoadă. Drept dovadă-ți stă în față. Ea încă a rezistat. Toate surorile ei, toți frații, stăpânii i-au abandonat. Te-a slujit o viață întreagă, te-a dus la muncă, te-a plimbat, iar tu ce-ai făcut cu dânsa? Ai lăsat-o la REMAT.
Om jivină, fără suflet, ai prădat o țară-ntreagă. Dacie, mașină scumpă, offf… cât mi-ai mai fost de dragă. Te-au lăsat să pieri în zare, ruginită fără lac. Le-ai purtat pe domnișoare și acum te-au aruncat. ARO cel de altădată, vino înapoi la noi. Du-ne iar prin văi și dealuri, umple-ți capota de noroi. Te-om spăla ca altădată, din belșug te-om da cu lac… Ne vom întoarce acas’ cu tine. Că noi știm de unde-am plecat.
Mobra, tu motocicletă ce mergeai cu 70… parcă și acum simt părul zburdând prin vânturile reci. Fără cască, fără geacă, făr’ de vreun costum de piele. Mă purtai doar într-o bluză, îmbrăcat de gânduri grele. Mi le rătăceam prin zare, le pierdeam în urma ta… Vino du-mă încă odată, Mobra, eroina mea.
FabricatinRO susține cu drag Romanian Car. Poate or vedea românii, s-or întoarce acasă iar… la mașinile de-odată, la traiul ce era atunci, la cămașa largă, albă și la pantaloni de blugi. Călare pe Mobra sau pe vreun Carpați, însă totdeauna, uniți ca între frați.