Pentru măgărițe și măgăruși fermele sunt ca niște oaze unde animalele nu trebuie să se întreacă niciodată cu oamenii pentru resurse pentru că ele sunt mereu pe primul loc. În țara noastră, o astfel de oază se află în județul Cluj și a fost sugestiv botezată YHA, un nume care parcă le asigură pe blănoasele mamifere că aici e locul lor și garantat se vor simți bine. Află din acest articol totul despre viața la fermă a măgărițelor și măgărușilor și de asemenea originile deliciosului lapte de măgăriță.
Cum se hrănesc măgărițele în cadrul unei ferme?
La fermele situate în țări cu un climat temperat, cea mai potrivită hrană pentru măgărițe sunt paiele de orz sau de grâu. Mulți medici veterinari și proprietari sunt reticenți în a hrăni ecvidele cu paie din cauza preocupărilor legate de colici și ulcere gastrice; cu toate acestea, studiile efectuate pe o populație mare de măgari au demonstrat că paiele nu provoacă colici și nici nu cresc riscul de ulcer gastric.
Așadar, hrănirea măgărițelor sănătoase ar trebui să presupună furnizarea unor proporții mai mari de furaje pline de fibre, cum ar fi paiele de cereale sau fânul grosier. Măgărițele se mai pot hrăni și cu iarbă, lucernă sau pulpă de sfeclă, în funcție de starea lor de sănătate și nevoile individuale ale fiecărui animal în parte.
Măgărițele și măgarii au rareori nevoie de cereale bogate în energie, furaje dulci sau melasă; o astfel de hrană nu este bine tolerată de corpul lor și adesea se dovedește a fi principala cauză a unor probleme de sănătate precum ulcerația gastrică, hiperlipemia și colicii.
În cazul în care cerealele sau melasa sunt incluse pentru a crește palatabilitatea sau densitatea energetică a furajelor, se recomandă ca nivelurile combinate de amidon și zahăr (carbohidrați nestructurali) să nu depășească 15% și, în mod ideal, să se păstreze sub 10%. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită și dietelor pentru puii în creștere și măgărițele gestante, deoarece aceste animale pot avea nevoie de suplimente alimentare.
Apa este poate elementul cel mai important din dieta unui măgăruș, deoarece fără ea viața nu poate continua mai mult de câteva zile sau chiar și mai puțin în condiții nefavorabile. Apa curată și proaspătă ar trebui să fie disponibilă măgărițelor și măgărușilor dintr-o fermă în orice moment; măgarii sunt renumiți pentru toleranța la sete, dar această toleranță nu trebuie confundată cu o nevoie mai mică de apă decât aceste animale au în realitate. Cerințele măgărițelor și măgărușilor la capitolul apă sunt similare cu cele ale cailor și variază în funcție de volumul de muncă, temperatura mediului, sarcină și alăptare.
Creșterea măgărițelor pentru a produce lapte de măgăriță
Guvernele europene au încurajat instituirea de noi arii protejate ale parcurilor regionale și naționale, menite să salveze agricultura extensivă și creșterea durabilă a raselor autohtone pentru a reduce abandonul zonelor rurale. Aceste zone, care includ parcuri, rezervații și zone de la marginile orașelor, au o economie bazată în principal pe agricultură, creșterea animalelor și silvicultură.
Printre aceste activități, creșterea animalelor în general și creșterea raselor de animale autohtone în special au contribuit semnificativ la crearea peisajelor agricole tradiționale care susțin o mai mare varietate de plante și animale sălbatice. Prin urmare, pentru menținerea și valorificarea acestei biodiversități, este fundamentală conservarea și/sau reintroducerea raselor autohtone în aceste zone. Acest lucru, la rândul său, poate avea implicații pozitive pentru protejarea și conservarea patrimoniului natural.
În acest context, activitatea pastorală și creșterea semi-extensivă a măgărițelor, dacă sunt gestionate corespunzător, pot exercita o influență pozitivă asupra biodiversității. Măgărițele nu sunt doar niște animale care pasc, ci și unele cărora le place să exploreze.
Dinții și buzele lor le permit să pască aproape de pământ; astfel, pot pășuna eficient vegetația scurtă, păscând neselectiv și preferând ciulinii, papurul și alte vegetații grosiere în locul ierburilor mai gustoase. Astfel, măgărițele sunt capabile să controleze unele specii de plante invazive și pe cele cu mai puțin apetit.
În ultimii ani, a existat un interes tot mai mare față de laptele de măgăriță și practicile sociale – turismul rural, onoterapie etc. – pe care le pot oferi aceste animale, deși creșterea măgărițelor este încă o practică slab răspândită. În ceea ce privește producția de lapte de măgăriță, este bine cunoscut faptul că măgărițele furnizează un lapte care se aseamănă foarte bine cu cel uman din punct de vedere al compoziției chimice.
Datorită caracteristicilor sale nutriționale, laptele de măgăriță are mai multe aplicații: în sfera pediatrică, la pacienții afectați de alergie și intoleranță la proteinele din laptele de vacă, ca cea mai bună alternativă la laptele uman în alimentația sugarilor și în domeniul geriatric pentru tratamentul bolilor determinate de procesul de îmbătrânire.
Conform literaturii de specialitate, laptele de măgăriță are niveluri scăzute de cazeină și niveluri ridicate de lactoză, de acizi grași nesaturați (linoleic și linolenic) și de lizozim. Această enzimă este practic absentă la alte specii, precum vaca, capra, oaia și omul și are funcții fiziologice importante precum inhibarea creșterii anumitor microorganisme, activitatea antiinflamatoare și antitumorală și creșterea sistemului de apărare în copilăria timpurie.
O altă strategie promițătoare de valorificare a laptelui de măgăriță este utilizarea acestui produs în preparatele cosmetice. În prezent, comerțul cosmetic este orientat în principal către produse realizate cu ingrediente naturale și este orientat către un consum durabil fără adaos de conservanți. Acest lucru a determinat multe companii să utilizeze mai multe ingrediente naturale în preparatele lor sau să creeze produse noi.
În preparatele cosmetice, laptele de măgăriță este adesea folosit ca constituent de bază. Mineralele, vitaminele, acizii grași, enzimele și coenzimele bioactive, lactoza și proteinele din zer conținute în laptele de măgăriță previn procesul de îmbătrânire a pielii, datorită acțiunii de hidratare și restructurare a substanței intercelulare dermice.
Se știe că aceste proprietăți se datorează în principal nivelului ridicat de lizozim și acțiunii antioxidante a acizilor grași pe care le conține laptele de măgăriță.
Cum se hrănesc măgărițele în perioada de lactație?
În cea mai mare parte a timpului, măgărițele sunt hrănite cu reziduuri de cultură și ierburi mature din tufișuri de slabă calitate din punct de vedere al nutrienților, fiecare cu un conținut scăzut de azot și ridicat de fibre.
Pentru a determina cantitatea de nutrienți pe care măgarii o pot obține atât din furaje de calitate proastă, cât și de bună calitate, este important să știm cât de mult consumă măgărițele și cât de bine digeră aceste furaje atunci când le sunt administrate fie ad libitum, fie când primesc o rație restricționată. .
Studiile comparative (Pearson & Merritt, 1991) ale aportului alimentar voluntar la măgari și ponei hrăniți cu diete brute de calitate moderată sau slabă (fân de luncă și paie de orz) au arătat că măgarii tind să consume o cantitate mai mică de nutrienți ca poneii. Ca urmare, au o rată mai lentă de trecere a alimentelor prin tractul gastrointestinal și, în consecință, au o digestibilitate aparentă mai mare atât a materiei organice, cât și a fibrelor în comparație cu poneii. Digestibilitatea aparentă mai bună a nutrienților de către măgari în dieta furajeră, în comparație cu cea a poneilor, le permite să compenseze cu succes aportul mai scăzut de hrană.
Cu alte cuvintele, într-un fel sau altul măgărițele sunt asemănătoare cu rumegătoarele, cu timpi mai lungi de reținere a hranei în tractul digestiv, aporturi mai mici de hrană și o digestibilitate mai bună a nutrienților. În situațiile în care aprovizionarea cu furaje este limitată, măgărițele exploatează nutrienții disponibili lor mai bine decât poneii.
Când sunt însărcinate, alăptează sau sunt în creștere, măgărițele pot necesita suplimente alimentare cu fân, Acestea trebuie selectate cu atenție deoarece furajele pentru cai sau alte animale sunt adesea prea bogate în nutrienți și pot duce la tulburări alimentare sau laminită în cazul măgărițelor. Fânul tăiat târziu, bogat în fibre și sărac în zahăr este cel mai bun. Măgărițele gestante sau cele care alăptează trebuie să primească fân în timpul ultimului trimestru de sarcină și în primele trei luni de lactație.
În timpul alăptării, măgărițele au o producție zilnică de lapte scăzută, dar constantă. Nivelul de producție este influențat de mai multe aspecte, cum ar fi stadiul lactației, tehnica de muls și prezența mânzului. Mai mult, prezența mânzului și stadiul de lactație influențează și conținutul de grăsimi și proteine. Mai mult, conținutul de lactoză este constant în timpul alăptării, fiind independent de rasă, timpul de muls și stadiul de lactație.
Ce se ascunde în spatele aparențelor blânde ale măgari? Poate că v-ați întrebat vreodată ce se află în universul fascinant al acestor creaturi remarcabile. De la legendele antice la beneficiile nutriționale neașteptate ale laptelui de măgăriță, există o lume vastă și adesea misterioasă care așteaptă să fie descoperită. În acest articol, vă invităm să pătrundeți în tărâmul fermecat al măgarilor și măgărițelor, unde veți afla povești captivante și informații surprinzătoare despre aceste creaturi uimitoare și despre rolul lor în tradiția și cultura românească. Prinț sau sărman, nobil sau simplu purtător de povară, fiecare măgar și măgăriță ascunde secrete și comori care merită să fie descoperite.
Conform recomandărilor pediatrilor, tusea persistentă și iritantă, în special în timpul sezonului rece, poate fi o provocare pentru cei mici. În astfel de cazuri, întotdeauna vă recomandăm cu căldură un tratament cu lapte de magarita natural și blând care să ofere alinare și să sprijine sistemul imunitar al micuților. Un remediu deosebit de eficient pe care l-am observat să aducă rezultate pozitive este tratamentul cu lapte de măgarita. Acest lichid prețios, bogat în substanțe nutritive esențiale și proprietăți vindecătoare, a fost folosit de-a lungul timpului pentru a trata diverse afecțiuni, inclusiv tusea și infecțiile respiratorii. Laptele de măgarita nu doar calmează iritația gâtului și reduce frecvența tusei, dar și întărește sistemul imunitar al copiilor, ajutându-i să se recupereze mai rapid și să combată infecțiile cu mai mult succes. Vă recomandăm cu încredere acest tratament mamelor care se confruntă cu simptomele neplăcute ale răcelii la copiii lor și își doresc o opțiune naturală și sigură pentru a-i ajuta să se simtă mai bine. Sănătatea și bunăstarea copiilor noștri sunt cele mai importante priorități, iar laptele de măgarita poate fi un aliat de încredere în această călătorie a vindecării și sănătății.
La YHA se ține cont de toate aceste reguli pentru a putea produce cel mai bun lapte de măgăriță din țară, un lapte de măgăriță gustos și sănătos, exact ce ai nevoie pentru sănătatea ta și a familiei tale.
