Pâinea are o istorie veche de milenii, evoluând de la un simplu aliment de bază la o gamă variată de tipuri și arome care în ziua de azi se găsesc în bucătăriile din întreaga lume.
Egiptenii, în jurul anului 3000 î.Hr., au fost primii care au inventat o rețetă de pâine dospită, folosind drojdie sălbatică, stabilind astfel noi standarde pentru forma și textura pâinii.
ProbabiI că omenirea face pâine încă de când s-a apucat de agricultură. Dar până la descoperirea egiptenilor, pâinea avea o formă aplatizată și o textură compactă, deloc pufoasă și aerisită așa cum o știm în ziua de azi.
Nu se știe exact cine a făcut prima pâine și nici cum. Probabil cineva a vrut să transforme cerealele într-un aliment ușor de consumat combinându-le cu apă și supunându-le unui tratament termic. Sau poate prima pâine nu a fost nimic mai mult decât o pură întâmplare, cineva dorindu-și să prepare ceva cu totul și cu totul diferit.
Scurtă istorie a pâinii
Pâinea a fost un aliment de bază al umanității din totdeauna. Există dovezi arheologice care demonstrează că se produce pâine încă din cele mai vechi timpuri. Se crede că cerealele și pâinea au devenit un aliment de bază în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, în timpul neoliticului, când grâul și orzul s-au transformat în două din primele plante plantate de om în așa-numita regiune „Semiluna Fertilă” din Mesopotamia și lângă Nil.
În alte părți ale lumii oamenii au preferat alte cereale, cum ar fi orezul în Asia de Est, porumbul în Americi și sorgul în Africa sub-sahariană, iar din ele au făcut produse similare pâinii.
Culturile de cereale au permis dezvoltarea societății, ducând astfel la apariția statelor civilizate. Pâinea dospită a apărut și ea în vremuri preistorice. În Antichitate, pentru dospit, se folosea un aluat preparat cu o zi în urmă, care funcționa similar cu maiaua.
Galii și ibericii au folosit spuma degresată din bere pentru dospitul pâinii. Cei care nu beau bere pe de altă parte, dar aveau vin, foloseau o pastă compusă din must de struguri sau tărâțe de grâu înmuiate în vin.
Cuptoarele de sine stătătoare, care puteau fi preîncălzite și erau dotate cu o ușă de acces, au apărut pentru prima dată în Grecia Antică. Chiar și atunci, în vremuri străvechi, existau multe sortimente de pâine: prăjituri pe grătar, pâine cu miere și ulei, pâini în formă de ciupercă acoperite cu semințe de mac și rulouri coapte. Până în secolul al V-lea î.Hr. în Atena, pâinea se făcea în brutării, dar și acasă, iar în Roma, primii brutari din vesitita Grecie și-au făcut apariția în secolul al II-lea î.Hr.
În Europa medievală, pâinea a fost întotdeauna un aliment de bază, dar a avut și un rol deosebit. De fapt, pâinea se folosea și ca parte a serviciului de masă. Dacă credeai că românii au fost primii care au folosit pâinea pe post de vas pentru servirea alimentelor la masă, te înșeli pentru că în bătrâna Europă, se folosea cu secole în urmă un așa-numit „trancher”, o bucată de pâine mai mare, de aproximativ 15 cm pe 10 cm, pe care erau așezate alimentele consumate. La sfârșitul mesei, pâinea respectivă era pur și simplu mâncată, era oferită săracilor sau oferită câinilor. Există o teorie conform căreia această pâine este strămoșul pizzei. În secolul al XV-lea, platourile din lemn au înlocuit trancher-ul.
Odată cu industrializarea, și procesele de fabricare a pâinii au progresat. Morile de vânt sau apă au fost treptat înlocuite cu mecanisme care funcționau pe abur sau gaz, iar pietrele care măcinau grâul au fost înlocuite cu role de ceramică și oțel. Otto Frederick Rohwedder a inventat mașina de pâine feliată în anul 1912 și a pus-o în funcțiune în 1928.
În 1961, a fost dezvoltat procesul Chorleywood. Acesta a folosit prelucrarea mecanică intensă a aluatului pentru a reduce perioada de fermentație. Procesul a scurtat timpul pentru producerea unei pâini, dar în detrimentul gustului și al nutriției. Tot de atunci au început să se folosească și aditivi chimici care accelerează timpul de amestecare și reduc timpul de fermentație.
Pâinea albă a fost multă vreme pâinea preferată a celor din clasa superioară a societății, în timp ce cei din clasa mijlocie preferau pâinea neagră. Lucrurile au început să se schimbe la sfârșitul secolului al XX-lea, deoarece s-a constat că pâinea albă avea mai puțină valoare nutritivă decât cea neagră. Mașinile casnice de făcut pâine simplu și rapid acasă au devenit foarte populare în ultimii zece ani.
Lucruri interesante despre pâine
În prezent, se estimează că 60% din populația lumii mănâncă pâine zilnic. Este nevoie de doar 9 secunde pentru ca o combină să recolteze suficient grâu pentru a face aproximativ 70 de pâini.
În Mexic se consumă aproape 1000 de sortimente diferite de pâine, asta fără să punem la socoteală toate specialitățile de tortilla care sunt și ele foarte numeroase.
În Peru există de asemenea foarte multe tipuri de pâine. Printre acestea se remarcă pâinea cu cartofi și bizcochos – o pâine dulce care se servește cu unt și cu ciocolată caldă.
Și în Spania există sute de sortimente de pâine și chiar și o regiune care se numește Tierra del Pan – Țara Pâinii, cu o istorie bogată în ceea ce privește fabricarea și consumul de pâine.
Germanii se numără printre cei mai mari consumatori de pâine din lume, cu peste 500 de tipuri de pâine și peste 1000 de specialități de patiserie.
În Finlanda și în Rusia se consumă multă pâine de secară. Pâinea din Finlanda are o gaură în mijloc care ajută la transportul și depozitarea ei.
În India, Pakistan și în alte țări din Sudul Asiei se consumă Roti și Chapati, două sortimente de pâine nedospită, preparate din pâine integrală și coapte pe plite din metal care se numesc tava.
Așa cum era de așteptat, și în Italia există multe sortimente de pâine, foarte diferite de la regiune la regiune, dar un lucru în comun pe care îl au multe dintre ele este uleiul de măsline sau untul de măsline pe care le conțin și care le fac mai fragede și mai gustoase. Focaccia este unul din cele mai celebre tipuri de pâini italiene și se servește cu sau fără umpluturi, acompaniind diferite preparate tradiționale. Apropo! Știai că și cuvântul companion care vine din latină și este format prin alăturarea termenilor com și panis înseamnă cel cu care împarți pâinea.
Francezii preferă baguette, o pâine cu coajă groasă și crocantă, cu goluri mari de aer în interior și vândute fără ambalaj ca să-și păstreze coaja tare și crocantă.
Și în final, în România, a crescut foarte mult interesul pentru pâinea bună. Iar aici nu ne referim doar la gust, ci în special la calitate. Românii, mari iubitori de pâine de altfel, vor să consume pâine de calitate, care să le ofere un aport nutritiv mare și să le hrănească atât trupurile, cât și sufletele.
Astfel de pâine fac românii în casă, așa cum știu ei mai bine din moși strămoși, dar găsesc și în magazin, de la producători români de încredere, ca de exemplu Panifcom.
Panifcom este un producător român de pâine care pune un accent deosebit pe pâinea cu rețetă curată, fără chimicale, fără aditivi, făcută doar din ingrediente proaspete și sănătoase, care îi oferă un gust cu adevărat deosebit.
Vrei să descoperi gustul autentic al pâinii românești? Diferite specialități de pâine? Atunci îți recomandăm cu căldură pâinea Panifcom care îți va oferi satisface toate așteptările legate de pâine. Citește de pe blogul nostru retetele pentru pâine cu maia
