Cele mai bune vinuri românești din soiuri autohtone: Fetească Neagră, Fetească Regală, Tămâioasă Românească și Busuioacă de Bohotin

Vinul are o istorie veche în țara noastră. De aproape trei milenii, românii, precum și strămoșii lor dacii și tracii produceau pe meleagurile patriei noastre nenumărate tipuri de licori cu care își îndulceau viața și amarul. Descoperă în continuare o scurtă istorie și o descriere a celor mai bune vinuri românești!

Există mulți istorici contemporani care susțin că plantarea viței de vie pe teritoriul actual al României  este mai veche chiar decât cea a plantării cerealelor. Importanța vinului pe teritoriul străvechii Tracii o putem deduce și din faptul că celebrul zeu Dionysos – zeul vinului, slăvit de romani sub numele de Bachus, își are originile pe meleagurile noastre.

Cercetând scrierile lui Homer, aflăm că vinul pe care îl beau tracii era făcut dintr-un soi de struguri numit Vitis Silvestris. Din acest soi ei obțineau o băutură parfumată și puternică, pe care nu o amestecau cu apă, ci obișnuiau să o bea ca atare, la fel cum majoritatea dintre noi procedăm și cu vinurile de azi.

În jurul anilor 700 înainte de Hristos, în zona județului Mureș, era stabilită în această zonă o populație faimoasă pentru vinurile pe care le producea și tot în aceleași vremuri, geții din portul Tomis, actualul oraș Constanța, înghețau vinul și fabricau un fel de coniac.

Decizia regelui Burebista – o pată neagră în istoria vinurilor dace

Pentru a-i descuraja pe dușamani să-i mai atace hotarele regatului, regele dac Burebista a adoptat o măsură extremă și a hotărât defrișarea viilor. Motivele pentru care a procedat atât de radical, nu sunt bine cunoscute. Chiar și azi, unii istorici dau vina chiar pe daci, care amețiți de dulceața vinurilor nu mai dădeau randament în luptă. Iar alții, chiar pe farmecul licorii care ispitea pe vrășmași. Dar cert este că, privind mai departe evoluția fabricării vinului în țara noastră, acest incident a fost unul de o importanță minoră în comparație cu ceea ce a urmat după.

La scurt timp după înfrângerea și cucerirea Daciei de către Traian, producția de vinuri de pe meleagurile țării noastre a luat amploare și romanii au bătut la propriu monedă cu strugurii dacilor. Renumita Dacia Felix purta pe una din fețele sale chipul lui Traian și pe cealaltă o femeie cu doi copii, din care unul ținea în mână spice de grâu și celălalt un ciorchine.

Mai bine de un secol s-au bucurat dacii, dar și romanii relocați în Dacia de vin. Însă după retragerea aureliană care a avut loc în între anii 271-275 de după Hristos, viile, ca și multe alte bogății, au rămas la mila popoarelor migratoare.

După această perioadă, istoria vinurilor ne lasă în beznă pentru că pe parcursul unui mileniu, în regiunea țării noastre, cel puțin în scris, nu s-a mai vorbit despre vin. Dar tindem să credem că încă se producea și se consuma cu plăcere deoarece în Epoca Medievală s-au remarcat patru provincii românești și anume: Țara Românească, Transilvania, Moldova și Dobrogea pentru calitatea vinurilor lor.

Două mari tragedii pentru vinurile românești la distanță de un secol

O nouă lovitură pentru istoria vinurilor românești a venit la finalul secolului XIX, de data aceasta nu din partea omului, ci a naturii. În perioada anilor 1880-1884, în Arad și apoi în Prahova, a fost descoperită filoxera – o insectă foarte mică, originară din America de Nord, care atacă vița de vie de la rădăcină și o distruge complet. De-a lungul unui deceniu, filoxera a reușit să radă de pe fața României aproape tot ce înseamnă soi autohton și mulți producători de vinuri au trebuit să se reprofileze, aducând din afară soiuri nobile franțuzești, italiene și germane. Așa au început să se răspândească și hibrizii, niște struguri nu foarte potriviți pentru producția vinului, din care nu se pot obține decât niște licori de calitate îndoielnică.

Apoi, chiar dacă nu complet, viticultura românească s-a recuperat treptat. Dar a fost pălmuită din nou din toate părțile, mai întâi de Primul și Al Doilea Război Mondial și apoi de venirea comuniștilor. Toate aceste evenimente tragice au dus la dispariția aproape completă a soiurilor autohtone românești. Ce a rămas neatins de comuniști au fost în principal hibrizii, care nu au căzut pradă naționalizării, datorită șansei de a fi crescuți în principal în zonele de munte.

Urmărind în ordine cronoligică evenimentele din viața vinului românesc, putem înțelege de ce nu avem branduri cu istorie de secole și nici o cultură a vinului atât de bogată pe cum ne-am fi aștetptat de la un tărâm protejat de zeul Dionysos. Dar lucrurile se îndreaptă. Mai ales în secolul XXI, vița de vie românească și-a recâștigat o parte din drepturi. Iar la ora actuală, mai multe tipuri de vinuri românești se vând și sunt extrem de apreciate și peste hotare.

4 Soiuri autohtone din care se produc cele mai bune vinuri românești

Cele mai bune vinuri românești roșii din Fetească Neagră

Feteasca Neagră nu este neapărat cel mai vechi soi de struguri românești. Dar cu siguranță își merită titlul de cel mai popular. Dintre toate soiurile românești, Feteasca Neagră a câștigat cele mai multe premii, remarcându-se atât la concursuri naționale, cât și internaționale. În istorie, primele mențiuni despre Feteasca Neagră apar în secolul al XVIII-lea. În popor, Feteasca Neagră mai poartă și denumirile de Poama Fetei Neagră, Păsărească Neagră sau Coada Rândunicii – porecle care ne demonstrează că acest soi a fost și este unul aproape de inima românilor.

Ca răspândire, Feteasca Neagră se găsește atât în Moldova, Muntenia și Dobrogea, cât și în Podișul Transilvaniei sau regiunea Olteniei, cu toate că ultimele două nu sunt cele mai prielnice zone pentru creșterea strugurilor roșii. Principalul motiv pentru care Feteasca Neagră se găsește pe tot teritoriul țării este rezistența sa ridicată. Nici gerul și nici seceta nu pun în dificulatate vița de vie. Iar perioada la care Feteasca Neagră ajunge la maturitate se situează undeva pe la jumătatea lunii septembrie.

Vinurile obținute din Fetească Neagră au o culoare rubinie intensă. Ca aspect, ele sunt niște vinuri limpezi și atrăgătoare. Iar ca note olfactive se remarcă prin arome de mure, coacăze, vișine negre, piper, vanilie, scorțișoară și coajă de pâine prăjită. Cele mai potrivite preparate culinare pentru asocierea cu Feteasca Neagră sunt vita la cuptor, gulașul de porc sau de vânat, mielul la grătar, dar și pastele preparate cu ierburi aromatice din belșug. Ca producători, recomandăm crama Budureasca din Dealul Mare și crama Histria din Dobrogea. Ambele crame sunt cunoscute pentru vinurile lor din Fetească Neagră. Dar cu toate că folosesc același tip de struguri, diferențele dintre produse sunt clare și le putem pune pe seama terroir-ului specific celor două zone.

Cele mai bune vinuri românești albe din Fetească Regală

Oenologii români, dar și de peste hotare, consideră că Fetesaca Regală este cel mai bun soi de struguri produs în regiunile Oltenia și Transilvania. Poreclită des și ca soiul cu struguri de aur, Feteasca Regală își are originile în Podișul Târnavelor. Dar în prezent, la fel ca Feteasca Neagră, ea este cultivată pe întreg teritoriul țării.

Până în cel de-al treilea deceniu al secolului XX, nimeni din România nu știa despre Feteasca Regală. Dar întâmplarea a făcut ca în 1920 o bătrânică din comuna Daneș să meargă la piață cu un coș de struguri din cultura proprie și aceștia să fie cumpărați de un expert în vinuri care și-a dat pe loc seama că soiul proaspăt achiziționat este diferit de Feteasca Albă.

În semn de mulțumire față de Casa Regală care a împroprietărit țăranii și a depus eforturi intense pentru stimularea viticulturii în România, nou descoperitului soi i s-a dat denumirea de Fetească Regală. În perioada imediat următoare și până la declanșarea celui de-al doilea război mondial, cei mai vestiți oenologi români s-au dedicat trup și suflet popularizării soiului Fetească Regală și astfel el a ajuns renumit și peste hotare. O întâmplare istorică amuzantă povestește chiar despre soldații sovietici, stabiliți la Turda în anul 1944. Fermecați de vinurile episcopului romano-catolic de Alba Iulia, Marton Aron, fabricate din Fetească Reală în cupaj cu alte soiuri de calitate, aceștia veneau adesea la Alba Iulia pentru a cumpăra vin de la episcopie, neavând curajul s-o prădeze pur și simplu, de frica pedepsei divine.

În prezent, în Transilvania și Oltenia, ariile de pământ cultivate cu Fetească Regală depășesc suprafața celor cu Fetească Albă. Iar pentru cei care doresc să guste plăcerea unui vin curat din Fetească Regală, recomandăm crama Avincis care produce o licoare extraordinară din acest soi. Vinul obținut din Fetească Regală este un vin corpolent, cu arome intense și potențial de învechire. Culoarea sa este auriu deschis și ca arome se potrivește de minune cu puiul, somonul și plăcintele cu fructe.

Cele mai bune vinuri românești albe din Tămâioasă Românească

Tămâioasa Românescă este un soi de struguri albi din care se produc în general vinuri dulci și aromate, de înaltă calitate. Izvoarele istorice confirmă faptul că Tămâioasa Românească se cultiva pe teritoriul Daciei străbune încă de acum două mii de ani. Iar dacă mergem și mai departe pe firul istoriei, descoperim rădăcini ale acestui soi și în partea de Sud a Greciei Antice, precum și în bazinul Mării Mediterane, unde era atât de apreciat încât popoarele de pe vremuri îl foloseau ca monedă de schimb.

În prezent, în țara noastră, suprafața totală de teren cultivată cu Tămâioasă Românească este de aproximativ 1000 de hectare. Dar cu toate acestea producția este relativ scăzută, mai ales din cauza procesului de supracoacere.

Cunoscută pentru calitatea și aromele vinului său din Tămâioasă Românească este Crama Oprișor. În gama de vinuri La Cetate, putem descoperi un vin demisec echilibrat, elegant și cu superbe arome de salcâm și miere de tei. Este un vin care se bea între amici și se pretează pentru orice ocazie, fiind în același timp elegant și grațios, dar și foarte prietenos cu degustătorul.

Cele mai bune vinuri românești rose din Busuioacă de Bohotin

Povestea soiului de struguri Busuioacă de Bohotin, nu este la fel de cunoscută precum soiul în sine. Numele de Busuioacă vine de la planta aromatică de al cărei gust amintesc vinurile produse din acest soi. Dar un lucru demn de menționat este faptul că Busuioacă nu se referă la busuiocul tradițional, cel pe care îl știm cu toții, ci la o varietate mai roșiatică a sa, cu un gust ceva mai înțepător.

Din cauză că se planta intens în Bohotin, mai ales în perioada interbelică, unii oenologi de la vremea aceea credeau că Busuioaca de Bohotin este de fapt Frontignan, adus în România după invazia filoxerică și adaptat meleagurilor noastre. Dar licorile produse din soiul nostru și cel franțuzesc diferă atât de mult încât cele două nu pot fi confundate. În timp ce vinul din Frontignan este un vin rose sec, ce face pereche bună cu fructele de mare, din Busuioacă de Bohotin se produc licori mult mai complexe, demiseci sau demidulci, ce pot fi consumate ca atare, sau chiar împreună cu desertul de după o masă îmbelșugată.

Conform cramei Domeniile Averești, care produce din Busuioacă de Bohotin un vin de culoare porfirie, acest soi este un soi vechi, ce crește de mult timp pe meleagurile țării noastre. Cu excepția busuiocului, în buchetul său de arome se mai pot distinge note de căpșuni, fructe roșii de pădure, pepene galben, piersici și parfum de trandafiri englezești.