Țuica – o scurtă istorie a celei mai îndrăgite tării românești

În zonele rurale, atunci când calci pragul casei unor români, sunt șanse mari să fii întâmpinat de gazde cu un păhărel de țuică – acea licoare incoloră, dar cu un miros inconfundabil, puternic și înțepător, obținută din prune și cu o concentrație mare de alcool. 

Țuica se bucură de multă popularitate în rândul românilor. Mulți concetățeni aproape că nici nu concep să se așeze la masă și să se înfrupte din bucate înainte să dea pe gât un păhărel de țuica pe post de aperitiv. 

Odinioară, țuica se fabrica în general în gospodării. Mai ales în zonele de deal, unde livezile de pruni se întind cât vezi cu ochii, fiecare țăran gospodar avea măcar un butoi în care colecta prunele pentru țuică, iar în fiecare sat exista cel puțin o gospodărie cu un cazan special unde toți vecinii își aduceau toamna fructele fermentate și le transformau în licoarea care îi ținea veseli și motivați peste iarnă. Acum însă, există tot mai mulți producători români care fabrică țuică în mod profesional, respectând tradițiile și obiceiurile din străbuni, dar și toate standardele impuse producătorilor de băuturi tari, și care comercializează această delicatesă în propriile magazine online, pe platforme de specialitate sau chiar în marile lanțuri de supermarketuri.

Țuica nu mai e de mult timp o băutură doar pentru țăranii cu obraji înroșiți de soare și de vânt, care se delectează cu o gură de tărie seara, când se întorc de la coasă, ci s-a emancipat și poate fi găsită acum aproape oriunde, chiar și baruri pretențioase unde tinerii noilor generații o cumpără și o degustă fără să fi văzut în viața lor un butoi pentru prune, un cazan pentru țuică sau o damigeană în care bunicii noștri aveau obiceiul de a păstra această băutură.

Bineînțeles că poți cumpăra țuică și de pe platforma FabricatinRO! De exemplu, Celar – un renumit producător de țuică din județul Argeș, pune la dispoziția pofticioșilor și curioșilor noștri cititori o gamă variată de licori rafinate, cu arome fine de prună, care trezesc și încântă toate simțurile pasionaților de băuturi autentice.

Țuica de la Celar este țuică premium, cu o concentrație mare de alcool, fabricată doar din fructe selectate, dulci și zemoase, și învechită timp de un an în lemn de salcâm, după o rețetă veche de secole.

În mod obișnuit, țuica are o concentrație de alcool cuprinsă între 20 și 60%. Pentru o lungă perioadă de timp, producția și comercializarea acestui tip de alcool nu fusese reglementată și de aceea țuica era o băutură pe care mulți români obișnuia să o fabrice acasă. Acum însă, lucrurile s-au schimbat și românii care produc țuică nu doar în scop personal, ci și pentru a o vinde, trebuie să se supună legii și să respecte condițiile impuse de ea atât în privința calității alcoolului obținut, cât și la capitolul taxe și impozite.

Cum se fabrică țuica?

Procesul de fabricare al țuicii începe din livada de pruni. Aproape trei sferturi din toate prunele produse în România sfârșesc ca materie primă pentru țuică și pălincă, iar restul ajung în dulceață, gemuri și prăjituri. După cules, prunele se lasă la fermentat în containere inoxidabile sau în recipiente de lemn, așa cum se proceda demult, pentru o perioadă cuprinsă între șase și opt săptămâni. 

Nu se adaugă zahăr în compoziție și trebuie avut grijă ca niciun alt fruct să nu ajungă în recipiente pentru ca produsul final să fie cât mai pur și să aibă o aromă autentică. Se pot fabrica și alte tipuri de alcool similare cu țuica, precum rachiul, din fructe precum merele, perele sau gutuile. Dar pentru țuică, cel puțin pentru cea originală, trebuie folosite doar prune.

Cea de-a doua etapă a procesului de fabricare a țuicii, presupune distilarea fructelor și, dacă se respectă tradiția, se finalizează până la Crăciun. Mecanismul de distilare a țuicii constă într-un cazan dispus deasupra unei surse de foc ațâțat cu lemne sau cărbuni. 

Specialiștii în țuică știu cum să regleze temperatura cazanului în care fierbe compoziția obținută prin fermentare în funcție de sunetul pe care aceasta îl scoate în timpul fierberii. 

În timpul distilării se captează vaporii de alcool și se colectează țuica. Prima țuică obținută se numește frunte și se distilează de două ori, Acesta este cea mai tare, având o concentrație de alcool de 55-60%. Din această băutură, străbunii noștri obișnuiau să scoată câteva pahare și să se servească imediat, într-un ceremonial aproape religios. Restul se păstra pentru oaspeți și ultima parte, cu o concentrație de aproximativ 20-30% se bea acasă. 

Lichiorul poate fi învechit și în butoaie de stejar până la 10 ani, ceea ce îi conferă o culoare galbenă și o aromă dulce, fructată.

Când și cum se bea țuica?

În mod tradițional, românii beau țuică înainte de fiecare masă. Aceasta acționează ca un aperitiv, stimuland pofta de mâncare. Băutorii cu experiență beau țuică uneori chiar și înainte de micul dejun! Când se bea la micul dejun, țuica se servește de obicei împreună cu un codru de pâine proaspătă, slănină de porc, brânză și bineînțeles o ceapă zdrobită, pe care a fost presărată sare.

Țuica se bea în păhărele mici, în shot-uri cum am spune dacă ar fi vorba de un alcool exotic, și se consumă cu înghițituri mici. Tuica este de asemenea o băutura care însoțește toate serbările românești, precum nunți, botezuri, sărbătorile recoltei și orice altă ocazie în care participanții celebrează în mod tradițional.

Țuica și-a schimbat reputația odată cu trecerea timpului

Pe vremea bunicilor noștri, așa cum am spus și în rândurile de mai sus, țuica se păstra în damigene mari care parcă prin minune apăreau pe mesele de sărbătoare sau erau aduse din pivniță în casă atunci când sosea un musafir. Bineînțeles, aceste damigene nu apăreau singure, ci însoțite de păhărele mici și multă veselie.

Pe măsură ce tinerii din ziua de azi își dezvoltă apetitul pentru băutură, multe baruri din orașele mari, inclusiv în București, au adăugat țuică în meniurile lor. Așa că nu mai e mult până ce vom vedea țuica băută și în cluburi sau la cele mai elegante petreceri ale înaltei societăți sau iarna, pe toate drumurile, fiartă, cu boabe de piper, cuișoare și miere, așa cum găsim vin fiert cu zahăr și scorțișoară.